joi, 21 aprilie 2011

Peripetii


Azi am eu ce am cu ouale...va spuneam dimineata ca n-am sa mai manjesc oalele cu vopsea...ei, n-a fost sa fie. Vopseaua aia minunata, sidefata si scumpa s-a dovedit a fi o mare porcarie...bine ca nu am vospit toate ouale. Primul, rosu, am zis ca poate n-am pus eu cat trebuie...la al doilea am pus deci mai multa vopsea...ciu-ciu- numai rosu nu era ala...era sidefat, ce-i drept, dar mi-a iesit un degrade oribil...incerc si cu albastru...maaamaaa, asta nici n-a prins decat pe jumatate de ou si mai degraba era turcoaz...chiar nu arata a ou de Paste...pana si fiica-mea l-ar fi mazgalit mai frumos.
In ultima instanta, incerc si un galben...spoiala si asta, dezastru, nu alta...nici n-am mai incercat verdele...ma lamurisem deja...
Asa ca fuga la magazin sa iau vopsea d-aia normala...ups, doar galben, verde si albastru...rosie, doar din aia sidefata...asa ca, nu, mersi...am fugit la propriu la alt magazin, unde din fericire, printre plicuri amestecate am dat si peste unul rosu. Si hop acasa sa pun vopseaua la fiert...ei, as...trebuia si otet...si fix aseara se terminase. Am fugit din nou, dupa otet...ca doar nu era sa fac fara. Si acum, vopseaua mea galbena e pe foc, impreuna cu 3 oua.

5 comentarii:

  1. Totusi, ma gandesc ca pana la urma tot in stomac ajung ouale, indiferent de culoare... iar gustul nu cred ca se schimba.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Mircea Vladut: Asa e, tot acolo ajung. :)))
    @ Florentin: Stiu, nu e o tragedie, dar uneori asa pare. :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce zice lumea de astia tineri ca nu mai fac nimic in casa, ca io azi am vazut un mos cum lua din raft un carton de 8 sau 10 oua gata vopsite...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Loopoo: De la o varsta, nu mai au putere sa se ocupe de aceste pregatiri. :)

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...