luni, 4 aprilie 2011

Poftiti la urzici!...


Sau cum mi-am facut eu de treaba azi...Va mai amintiti povestea Elizei si a fratilor sai transformati in lebede? Eu numai la asta ma gandesc de vreo ora. Azi am fost la aprozar, mi-am luat niste fructe si cand sa ies...vad sacul cu urzici...imediat ma gandesc la sotiorul meu care e innebunit dupa asa ceva si imi zic sa iau si eu acolo, de-o mancare. Parca mi se stersese memoria de anul trecut pana acum de uitasem ce chin fusese pentru mine curatatul urzucilor...Si ii cer vanzatoarei un kilogram, ca stiam ca astea scad la fiert si raman cu mai nimic in oala. Imi umple ditamai sacosa, dar indesate parca totusi nu erau asa multe. Abia acasa, cand m-am apucat de ele, mi-am amintit eu ce inseamna urzicile astea. De unde iau nici nu se cunoaste...mainile mele mai au putin si incep sa planga...iar urzicile parca de inmultesc, parca sunt mai multe decat la inceput si ma intreb daca le termin macar de curatat pana diseara. Macar acum nu mai stau sa le bibilesc prea mult...anul trecut m-am apucat sa rup frunzulita cu frunzulita, acum insa fac asta doar cu cele mai mari...in schimb am gasit vreo doi pumni de alte plantute si chiar doi toporasi. Trag speranta ca pana termin punga, ce acum imi pare un sac, adun si eu de un buchet de pus pe masa intr-un pahar.

4 comentarii:

  1. Cam asta am facut eu intr-o vineri acum vreo 2 saptamani! Dar spre norocul meu nu am simtit nimic, le-am lasat putin in apa rece de s-au racorit si mi-am vazut de treaba. Partea nasoala a fost ca parca se inmulteau in loc sa scada....
    In fine toata treaba asta necurata a fost uitata indata ce am trantit o mamaliga pufoasa si ochiuri bine rumenite! Yummy!

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Ioana: Tie macar iti plac...eu insa nu le suport, nu ma vad mancand asa ceva...de aceea poate mi se pare si mai greu. Ma consolez insa cu gandul ca ii fac o surpriza placuta iubitului meu sot. E asa, un fel de sacrificiu din dragoste. :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. E, lasa ca acuma nu mai faci reumatism!

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...