vineri, 15 aprilie 2011

De ce ne dorim copii?


Prin copiii carora le dam nastere contribuim la perpetuarea speciei. Este o lege a naturii si totusi, nu acesta este motivul pentru care ne dorim sa avem copii...cel putin, nu la nivel constient. Altundeva, inauntrul nostru, se naste aceasta dorinta...la un momentdat, in viata noastra, majoritatea isi doresc sa aiba unul sau mai multi copii. Si nu cred ca in acel moment se gandeste cineva sa faca asta pentru perpetuarea speciei. Alte motorase imping spre aceasta dorinta.
Nu o facem nici pentru a ne asigura o cana de apa la batranete...acest cliseu poate surveni mult mai tarziu.
La varsta la care incepi sa iti doresti un copil, nu-ti sta gandul la momentele cand vei deveni neputincios... batranetea ti se pare suficient de departe incat nu ai timp sa o iei in calcul. Ceva instinctual se trezeste la viata...privind copilasii pe care ii intalnim pe strada, ne inchipuim alintandu-l pe al nostru...descoperim in interiorul nostru o cantitate imensa de iubire pe care simtim nevoia sa o revarsam. O iubire distincta, unica...poate nu dam curs imediat gandului, lasandu-l sa creasca acolo, inauntrul nostru.
Simtim nevoia de a iubi si de a ocroti un pui de om...de ce?...greu de exprimat...e ceva ce simti, dar e atat de greu de zugravit in cuvinte...

4 comentarii:

  1. Sunt doua puncte de vedere: masculin si feminin.

    Eu nu mi-am dorit copii niciodata si i-am privit ca si cum ar fi deja mari. Totusi, in interiorul meu, mi-am dorit un prieten apropiat, care sa ma inteleaga. Acum, cand copiii sunt mari, sunt multumit si ma bucur ca am copii.

    Femeile au multa tandrete si dragoste de manifestat si au nevoie de ceva asupra carora sa-si manifeste iubirea. Ele au tendinta de a-i privi permanent ca fiind copii, indiferent de varsta, caci asupra adultilor nu-si pot manifesta la fel de bine maternitatea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai chestia cu paharul de apa la batranete e valabila. Cand esti tanar, iti pasa mai putin de copii, te bucuri ca n+ai copiii dupa tine in concedii, la patreceri poti sta pana la orice ora, dar la batranete e grea singuratatea. AI nevoie, avem cu totii nevoie de copii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Este o nevoie fundamentala a fiintelor, inclusiv a omului, o nevoie intocmai precum nevoia de dragoste.
    O noua viata este ceva frumos, si orice om ar trebuie sa aiba aceasta nevoie. Dumnezeu ofera viata dar se foloseste de om pentru a definitiva procesul, deci este o onoare sa fii parinte(asta din punct de vedere spiritual).
    Doar cine nu este parinte nu poate intelege. Pacat de faptul ca pentru unii oameni egoismul ii impiedica sa vada frumusetea de dincolo de prostioarele celor mici!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vad ca numai barbatii au indraznit sa raspunda...fiecare cu opinii diferite. Unii si-au dorit, altii nu...poate ca e firesc sa nu avem toti aceleasi instincte.
    E greu de exprimat izvorul dorintei de a avea copii. Poti simti, dar sa descrii senzatia, mai greu.
    Cu siguranta insa, cei care isi doresc copii, nu o fac din teama de singuratate...poate doar daca dorinta aceasta survine la o varsta mai matura, cand, dupa onorarea celorlalte planuri ale vietii, se simt totusi incompleti...si ar vrea sa prinda ultimul tren. Pentru ceilalti, la care dorinta intervine la o varsta tanara, copiii reprezinta o materializare a dragostei lor...isi doresc copii din nevoia de a oferi acea dragoste parinteasca. Ufff, e asa de complicat sa explic...

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...