marți, 19 aprilie 2011

Intalnire cu Iepurasul


Casa Cu Nuci s-a gandit sa ne puna imaginatia la treaba si ne-a dat tema pentru acasa o povestioara cu Iepurasul. Acuma...nu stiu daca am reusit eu sa ma conformez cerintelor ei, dar m-am chinuit sa scriu si eu...Sa nu radeti prea tare de incerarile mele literare...cred ca daca o puneam pe Bianca sa-mi compuna, iesea mult mai bine. Ca sa n-o mai lungesc, luati si cititi.

Am parasit peisajul urban, indreptandu-ma spre satucul la marginea caruia se intindea padurea...m-au intampinat firele de iarba semete, proaspete...imbietoare.
Stiam ca ma apropii de oaza aceea de liniste si, in scurt timp, am ajuns. Am coborat din masina si prima senzatie a fost aerul atat de curat, incat m-a coplesit...soarele patrundea si el printre crengile abia inverzite, luminand covorul de plantute...atat de frumos...da, era duminica Floriilor, de aceea fiecare bulgaras de pamant inflorise...am inceput sa ma plimb alene pe asternutul acela fosnitor si, deodata, de dupa un tufis, mi-a iesit in cale Iepurasul...mititel si dragalas, cu blanita ca neaua de alba si de pufoasa. Cara un cosulet mai mare decat el, garnisit cu matase rosie...inauntru...multe oua, pe care se mai puteau zari urme de paie din cuibar.
-Cosuletul acesta e pentru tine, mi-a spus el cu glasciorul pitgaiat.
-Pentru mine?
-Da, pentru tine...sa le incondeiezi in Joia Mare si-apoi sa le ciocnesti in duminica Pastelui, impreuna cu cei dragi tie.
-Vaaaaiii...iti multumesc...copilasii mei vor fi foarte bucurosi sa ma ajute.
-Ai si copilasi? Dragalasi ca si mine?...Atunci, urmeaza-ma...am o surpriza pentru ei...si pentru tine.
I-am luat cosuletul mult prea greu pentru el si a inceput sa zburde, de abia ma puteam tine dupa el. Am ajuns langa un copac batran, cu tulpina rotofeie si acolo, Iepurasul a disparut intr-o scorbura, unde a zabovit cateva minute. S-a intors la mine cu doua pachetele si mi le-a intins
-Acestea sunt pentru copilasii tai...hainute noi, caci asa e obiceiul...de Paste, fiecare copil sa aiba ceva nou de imbracat...sa primeasca lumina Invierii in straie noi. Drum bun!...
Si se facu nevazut in desisul padurii...

9 comentarii:

  1. Povestioara ,o poti usor transforma intr-o fabula.Frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Iete asa frumos, si pentru copii, n-as putea sa scriu. Pot io despre multe sa scriu, dar sa te cobori la nivelul copiilor mi se pare cel mai greu. Mie sa nu-mi dati vreodata vreo leapsa cu subiect ca asta ca ramaneti cu ea data :))))))
    Felicitari, Andreea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc pentru aprecieri!
    @ Florentin: Cam ce i-ar mai trebui sa devina fabula? Ai vreo idee?

    @ Loopoo: Pai crezi ca mie mi-a fost usor?...Da' n-am putut fugi si m-am rugat sa-mi vina inspiratia sa pot scrie si eu ceva, cat de simplu, pe tema data. Astea cu dialogurile nu au fost punctul meu forte nici pe vremea cand ne dadea doamna invatatoare compuneri. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Trebuie pusa în versuri, personifica iepurasul (ai facut asta), satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta. Povestirea trbuie sa aiba si o morală.
    Succes !

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc! Am sa ma gandesc, sa vad ce pot face.:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Uite veeeeeezi si spuneai ca nu poti :))))))) Este minunata povestea, Felicitari. Pupam lepsita xoxo

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Casa Cu Nuci: Nu stii tu cat m-am chinuit. :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Acum sa nu ma faci sa ma simt vinovata ca nu mai dormi de 3 nopti, ca ai cearcane, ca nu ai hranit copilul sau ca nu ai gatit sotului din cauza mea... Nu de alta dar imi vine sa ma ascund sub masa de rusine :)))))))) Promit sa nu te mai chinui cu povesti pentru copii :))))

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Casa Cu Nuci: Hai ca esti dulce! Te iert...si astept sa ma mai chinui...asa imi pui si mie mintea la treaba. :)))

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...