Nostalgie

In copilarie, viata la tara mi se parea oarecum desprinsa din "Amintirile" lui Creanga sau "Baltagul" lui Sadoveanu...poate ceva mai tehnologizata, dar totusi, avea ceva al sau, o atmosfera mult diferita de cea urbana, intr-un fel, neintinata. Ulterior am mai regasit acea puritate in reportaje scrise in "Formula AS" sau in unele emisiuni la televizor (cam rare, ce-i drept). Poate ca atmosfera aceea mai persista prin catunele uitate de la  munte sau din alte zone indepartate de orase. In rest, din cate am constatat eu, in special in zonele rurale din apropierea oraselor, civilizatia, emanciparea, fireasca pe de alta parte, a facut sa dispara acel ceva. Satele au ramas sate, avand in vedere aspectul asezarilor, dar oamenii si atmosfera s-au schimbat, au pierdut din acea inocenta o data cu masinile tot mai numeroase prezente pe drum sau in curtile oamenilor, o data cu antenele tv ca niste farfurii plantate in varf de bat...Poate ca sunt eu prea nostalgica..stiu ca evolutia e un fenomen natural, insa unele locuri aveau farmecul lor ce a disparut o data cu aceasta evolutie, care poate ca asta si inseamna...Uneori insa, simtim nevoia de liniste deplina, exterioara si mai ales interioara, avem nevoie de un colt de rai unde sa ne regasim pe noi insine...