Copii de ieri, copii de azi...

         Strabunicul meu avea doar cateva clase, caci asa erau vremurile pe atunci...cei de la tara cu greu puteau spera la mai multa scoala. Si-a dorit nespus ca baiatul sau, adica bunicul meu, sa aiba mai multa scoala decat a avut el...si bunicul a terminat liceul. Studiile cat mai inalte reprezentau o cale sigura de ascensiune in ierarhia sociala...daca aveai carte, erai cineva. Accesul la educatie nu era ceva facil, presupunea eforturi importante...am intalnit persoane ajunse la o varsta inaintata care si-ar fi dorit sa fi putut invata mai mult, insa nu au avut posibilitatea...oare ce-o fi fost in sufletul copiilor de altadata, care isi doreau sa mearga la scoala, insa conditia sociala si materiala nu le permitea? Isi doreau sa invete, dar nu aveau cum...erau condamnati la orizonturi limitate. Scoala era pentru cei bogati.

         Urmand aceeasi linie, bunicul si-a dorit ca fata sa sa aiba studii mai inalte decat el...si mama a terminat facultatea...pe mine, m-a impins sa urc inca o treapta in materie de studii cu masterul pe care inca nu l-am terminat. Ma gandesc ca pe fetele mele, sigur si-ar dori sa le vada cu doctorat, sa fie un pic mai sus. E greu sa inteleaga ca o diploma, in ziua de azi, nu reflecta fidel cunostintele de la purtator. Accesul la toate formele de educatie este relativ nelimitat. Copiii de azi au unde si cum sa invete, insa putini sunt interesati sa o faca. Cei de demult visau la o carte...cei de azi... nici sa n-o vada, desi li se pun atatea la dispozitie.