M-am intrebat adesea...ca multi altii, de altfel, daca exista un destin al fiecaruia, daca fiecare lucru se intampla pentru ca asa trebuia sau toate sunt la voia intamplarii... Suntem oare prizonieri ai propriului destin, scris acolo, undeva, sus? Cred ca acest aspect tine de propriile credinte interioare ale fiecaruia, de modul in care fiecare vede constructia acestei lumi la nivel spiritual...caci tot ceea ce e material este prin definitie palpabil si putem vedea toti. Insa ceea ce tine de latura spirituala a existentei noastre, este asemeni individualitatii...diferit pentru fiecare. Cu exceptia ateilor, toti ceilalti accepta existenta unei entitati divine cu rol de creator al lumii si al fiintelor ...poarta denumiri diferite, dar esenta este totusi aceeasi.
Uneori, am avut tendinta de a crede in existenta unei ordini prestabilite a lucrurilor si a evenimentelor din viata mea...nu o data mi-am pus intrebarea daca alegerile pe care le-am facut si pe care toti le facem in anumite momente ale vietii, au fost opera mea sau opera destinului...am ales ceva pentru ca asta am vrut sau pentru ca am fost impinsa de ceva mai presus de mine sa o fac? Adesea, cand intampinam obstacole, pentru a nu cadea in disperare, ma gandeam ca daca e scris sa se intample, se va intampla, in ciuda obstacolelor... in situatii pline de emotie, cand totul parea sa se naruie, ma consolam in existenta acestui destin caruia nu ma pot sustrage, convinsa ca voi avea putere sa suport orice varianta, ca tot ceea ce mi se intampla are un rost pe care nu am capacitatea de a-l deslusi, ca lucrurile vor urma o anumita linie, cu sau fara voia mea, cu sau fara framantarile mele interioare...De aceea ma gandesc ca, poate, aceasta notiune a destinului a fost creata ca portita de scapare, ca un fel de consolare in fata intamplarilor potrivnice. Totusi, nu pot ignora anumite amanunte, ce au precedat evenimentele importante, fara de care acel ceva mai important pare imposibil sa mai fi avut loc...lucruri marunte, lipsite de importanta initial, insa ulterior, analizandu-le, le constati rolul adesea decisiv in desfasurarea evenimentelor. Si atunci inclin iarasi a crede ca lucrurile au o inlantuire bine stabilita si totodata bine gandita de o forta supraomeneasca.
De destin... probabil ca baza, dar cred ca omul isi pate modifica traseul in viata. Depinde numai de el.
RăspundețiȘtergerePai eu asta ma intreb. Cand noi alegem ceva...o facem pentru ca asa consideram, sau suntem impinsi fara sa stim de destin sa facem respectiva alegere?
RăspundețiȘtergereEu sunt convins ca, daca te-ai intoarce in timp de tot si ai retrai viata, revenind la tine asa cum erai in momentul acela, ai lua aproape aceleasi hotarari, ai face aceleasi alegeri. Deci exista o anumita predictibilitate a oamenilor. Exista si evenimente care sunt singulare si nu poti sa le influentezi, insa ele iti influenteaza deciziile si viata (cutremure, inundatii, vreme etc.). Deci... ai putea spune ca exista destin, daca nu poti influenta viata ta in totalitate.
RăspundețiȘtergereCu toate astea, noi, oamenii, avem liberul arbitru. Deci ne putem face viata cum vrem, in anumite limite, ce depind de factorii externi.
Eu ma refeream la chestii de genul "am ales aia si nu cealalta poate pentru ca imi era scris sa..."
RăspundețiȘtergere