Unii adună de parcă ar trăi zece vieţi...acumulează averi ce ar putea asigura şi traiul strănepoţilor lor...şi totuşi nu le e de-ajuns...existenţa lor se învârte în jurul averii. Trăiesc doar pentru a aduna...satisfacţia lor se traduce prin cifrele impresionante ale contului bancar, prin numeroasele proprietăţi pe care le achiziţionează, deşi o mică parte din ceea ce au deja le-ar fi suficientă pentru a se bucura de viaţă. Nu vreau să par ipocrită, majoritatea ne dorim să avem bani, să avem o viaţă uşoară..
dar, totuşi, cred că ar trebui să ne impunem o limită, să nu devenim sclavii acestui deziderat. Viaţa ne poate oferi multe alte bucurii, fără legătură cu banii...or când ai ajuns la o situaţie materială mai mult decât îndestulătoare, de ce să nu îţi îndrepţi atenţia spre alte planuri ale vieţii? Probabil că banii şi implicit puterea, dau dependenţă şi, o dată intrat în joc, nu te mai poţi opri...totuşi, la final, nu pleci decât cu 4 scânduri prinse-n cuie...mă rog, acum s-au modernizat şi sicriele şi or fi din alte materiale mai sofisticate, dar esenţa rămâne aceeaşi...ne putem bucura de viaţă un timp limitat, iar în faţa morţii, toţi suntem egali...averea nu ne mai foloseşte la nimic.
dar, totuşi, cred că ar trebui să ne impunem o limită, să nu devenim sclavii acestui deziderat. Viaţa ne poate oferi multe alte bucurii, fără legătură cu banii...or când ai ajuns la o situaţie materială mai mult decât îndestulătoare, de ce să nu îţi îndrepţi atenţia spre alte planuri ale vieţii? Probabil că banii şi implicit puterea, dau dependenţă şi, o dată intrat în joc, nu te mai poţi opri...totuşi, la final, nu pleci decât cu 4 scânduri prinse-n cuie...mă rog, acum s-au modernizat şi sicriele şi or fi din alte materiale mai sofisticate, dar esenţa rămâne aceeaşi...ne putem bucura de viaţă un timp limitat, iar în faţa morţii, toţi suntem egali...averea nu ne mai foloseşte la nimic.
Cu cat e mai bogat cu-atat e mai zgarcit; si cu cat e mai zgarcit,cu-atat devine mai bogat!
RăspundețiȘtergereNoi invidiem mereu pe cei cu bani, insa ei nu sunt mai fericiti ca noi! Ei sunt, pur si simplu, dependenti, asa cum ai scris tu. Si in plus fata de asta, dorinta nemasurata de bani, competitia continua de a avea succes arata ca, undeva in interior, exista atata saracie incat oricati bani ar avea, aceasta saracie nu se stinge. E o saracie psihica, pe care incearca sa o combata cu bogatia materiala. Dar e ca si cum as incerca sa-mi astampar foamea fumand o tigara.
RăspundețiȘtergereAi citit Hagi Tudose, banuiesc ca nu ti-a scapat... Eu, unul, strang atat cat sa-mi iau ceva ce mi-am propus, si atat. Imi place sa stiu ca am un cheag de bani strans undeva, imi da o senzatie de liniste si de siguranta, ce-i drept, insa nu mor dupa strangerea lor.
RăspundețiȘtergere@ Loopoo: Uite ca n-ai nimerit-o...n-am citit, desi stiu, in mare, despre ce e vorba. :)) Nu ma refeream la cei care strang sume rezonabile, pentru a-si cumpara chestii necesare, ci la cei care exagereaza, nu se mai opresc din strans, desi au depasit de mult limita arhisuficientei. :)
RăspundețiȘtergereCum, nu l-ai citit tu pe Delavrancea, moldovean de-al tau, cel cu Ceahlaul de la apus si cu D-l Vucea? Aaaa, pune-te cu burtica pe carte! :))))))))))
RăspundețiȘtergereSerios vorbind, cel ce are Dacie, vrea Renault Dupa aia, Audi, apoi Mercedes, dupa care vrea yacht, apoi insula si uite asa moare nefericit ca nu a avut ce si-a dorit.
@ Mircea Vladut: E interesanta teoria ta si cat se poate de adevarata...poate ca saracia psihica e cel mai greu de suportat si de remediat...
RăspundețiȘtergere@ Loopoo: Nu, spre rusinea mea, nici macar nu stiam cine a scris Hagi Tudose...Pe vremea lecturilor scolare obligatorii nu ma omoram asa mult cu cititul...imi placea sa citesc ce nu se cerea la scoala...citeam Jules Verne sau Comoara din insula...de-ale noastre, mai putin... :) Da' n-ar strica nici acum sa citesc...
Vorbesti despre haciogii cu forma de om,invata sa vezi dincolo de forme!
RăspundețiȘtergere