Casele au suflet...desi sunt de piatra, pot plange...fara lacrimi...oamenii pot plange cu lacrimi, au suflet...insa uneori parca ar fi de piatra. Zidurile reci pot fi mai calde decat unii oameni...totul e sa ai inima deschisa sa le percepi caldura...In ale lor ziduri, casele incorporeaza amintiri, semne ale trecerii celor ce au locuit in ele...trebuie doar sa stii sa le privesti, sa iti apleci urechea catre ele. Sufera cand sunt pustii, isi traiesc in tristete singuratatea...sunt construite pentru a gazdui viata si e firesc sa resimta lipsa ei.
Praful se asterne pe mobilier, daca exista, si prin fiecare ungher...ca semn al scurgerii timpului...paianjenii isi tes panzele in colturile intunecate. Incaperile neincalzite asteapta raze de lumina, raze de viata...sa le insufleteasca tacerea. Altadata mult prea plina, acum isi poarta goliciunea in singuratate, ca o batrana garbovita de ani, abandonata de ai sai copii. Gata in orice moment sa isi ofere caldura, asteapta un semn...noptile sunt mai negre...niciun licar, nicio miscare...tacere deplina. Privind incaperile pustii, poti vedea franturi din viata petrecuta acolo...amprente firave, gonind cu repeziciune prin fata ochilor...si casa plange...
Praful se asterne pe mobilier, daca exista, si prin fiecare ungher...ca semn al scurgerii timpului...paianjenii isi tes panzele in colturile intunecate. Incaperile neincalzite asteapta raze de lumina, raze de viata...sa le insufleteasca tacerea. Altadata mult prea plina, acum isi poarta goliciunea in singuratate, ca o batrana garbovita de ani, abandonata de ai sai copii. Gata in orice moment sa isi ofere caldura, asteapta un semn...noptile sunt mai negre...niciun licar, nicio miscare...tacere deplina. Privind incaperile pustii, poti vedea franturi din viata petrecuta acolo...amprente firave, gonind cu repeziciune prin fata ochilor...si casa plange...
Asa e. Se schimba generatiile. Strabunicul meu prindea lupi in padure, eu probabil voi da la doctorat anul asta sau la anu' si am o slujba de care el probabil nu credea ca e posibila.
RăspundețiȘtergereSuperba descriere ...Felicitari !
RăspundețiȘtergere@ Florentin: Multumesc!
RăspundețiȘtergereDesi pare ca descriu o casa veche, asemeni celor pe care le-am tot pomenit in postarile mele, inspiratia mi-a venit din cu totul alta parte...si am devenit mai poetica. :)
RăspundețiȘtergereAs vrea sa am ceva de adaugat dar nu gasesc nimic :) Genial, frumos, adevarat ;)
RăspundețiȘtergereCasele au suflet, si peretii au urechi :)) Serios fiind, cred ca o casa are personalitatea ei, structurata si de cei ce a locuit-o, si lucrul asta e greu de schimbat. Nu pot sta niste manelisti intr-o casa de intelectuali, ca nu se simt bine :))
RăspundețiȘtergere@ Casa Cu Nuci: Multumesc! Si mie mi se intampla sa imi placa mult un articol, dar sa nu am nimic de adaugat...
RăspundețiȘtergere@ Loopoolica: De acord cu tine...