De mica am avut probleme cu maselele...si tot de mica am avut probleme cu dentistul. prima experienta- pe la 4 ani, a fost determinanta pentru modul in care aveam sa privesc mersul la dentist pentru toata viata mea de pana acum...mi-a pus o plomba si am simtit cum ma curata pana in creier...mai era si sunetul chestiei aleia de sfredeleste prin masele...categoric-dentistul devenise bau-bau pentru mine. Dureri am mai avut eu de-a lungul timpului, dar incercarile de a ma aseza pe scaunul groazei au fost sortite esecului- mergeam cu bunicul la cabinet, stateam si asteptam, apoi ma razgandeam. O data a reusit totusi sa ma introduca in cabinet, ba chiar sa ma aseze pe scaun, dar in scurt timp m-am ridicat si am plecat ca din pusca.
Dupa varsta de 20 de ani, am mers oarecum de bunavoie la dentist, mai intai pentru o plomba ( a fost greu, dar suportabil), apoi pentru o extractie, acum vreo 3 ani- momente de groaza pentru mine, minute transformate in ore, dureri insuportabile, anestezie repetata fara efect atunci cand a fost nevoie...am simtit fiecare miscare ca un cutit rasucit in rana...mai ales ca tipa la care am mers nu a reusit sa-mi scoata singura maseaua...se rupsese si nu se descurca sa scoata ce ramasese. Si-a chemat ajutoare, un nene dentist cam ciufut...amandoi tipau la mine si nu intelegeau de ce plang, de ce ma doare. De parca i-as fi platit sa tipe la mine, nu pentru a-si face meseria. Dupa ce s-a incheiat operatiunea de exterminare, nu m-am putut opri din plans cu icnete minute bune...Va dati seama ca acum, cat m-ar chinui durerile, sansele sunt infime sa ma mai supun unei extractii...mai ales ca de data asta nu sunt masele intregi, ci doar radacini, in mare parte astupate de gingii...ceea ce imi sugereaza o extractie mai ingrozitoare, cu gingii taiate si dureri insuportabile...deci, nu...nu ma poate convinge nimeni sa ma asez pe scaunul dentistului...doar sa fiu in pericol de moarte.
Iti recomand eu o doamna doctor buna, care are mana usoara cum se zice, si iti ghiceste si tratamentul corect, nu iti scoate dintii aiurea. Singura mica trauma e atunci cand iti face anestezia, si atat. Problema la tine e ca nu iti prinde anestezia, esti rezistenta la ea.
RăspundețiȘtergereDentistii sunt cei mai nepopulari dintre toti doctorii.
RăspundețiȘtergereSi pana la urma tot va trebui sa faci curatenie, nu? Am inteles ca exista niste substante care anesteziaza foarte bine, acum.
Curaj! Pana la urma trece!
Eu merg la dentist ca la cumparaturi. Nu mi-a fost si nu imi este frica de ei. nici al meu copil nu se sperie de ei. A incercat o asistenta in RO sa il sperie il ameninta ca ii face dr injectie in gura, si el a ras.
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru incurajari! :)
RăspundețiȘtergereGreu de crezut ca voi avea curaj, mai ales dupa experienta anterioara...nu stiu daca au inventat astia vreo anestezie si pentru mine. Si nici macar nu bausem cafea.
@ Lumi: Incerc sa o fac pe cea mare sa nu se teama de dentist...are si ea ceva probleme, minore acum. Ii exemplific cu ale mele, mai mari, dar nu stiu daca procedez bine. Ei in general nu-i place la doctor, desi nu am amenintat-o vreodata cu doctorul ,asa cum se proceda candva. Pur si simplu nu ii convenea sa o consulte. Stateau de vorba bine-mersi, erau prieteni pana la momentul in care voia ceva de la ea. :)
Foarte tare, in conditiile in care eu acum vin de la dentist :)))) S-au mai schimbat treburile... si eu tot de pe la 4-5 ani merg la dentist dar cu (vb lui Gigi) sudoare, lacrimi si sange (nu mai retin ordinea) am reusit sa-mi pastrez toti dintii si maselele la locul lor. Mi se pare cel mai groaznic lucru sa nu poti manca cum trebuie, asa ca mergi la dentist, repet s-au schimbat lucrurile. Iti pot recomanda eu pe cineva in sectorul 1 (mult bun si ieftin in conditii de maxima igiena si siguranta)
RăspundețiȘtergere@ Casa Cu Nuci: Interesant! Cu sudoare, lacrimi si sange. :)))
RăspundețiȘtergere