marți, 5 aprilie 2011

Cuvinte...


          Cuvantul...acel mesager al sufletului nostru...transmite ganduri, dorinte, sentimente...ideile noastre prind viata mai intai prin intermediul cuvintelor...chiar si cu noi insine comunicam prin cuvinte nerostite...adesea m-am intrebat cum gandesc bebelusii inainte de a putea rosti primele cuvinte, cand isi manifesta dorintele prin sunete, gesturi sau plans, cand e evident ca ei percep anumite notiuni primare...in sinea lor, oare cum isi manifesta gandurile? E ciudat cum nu avem amintiri despre aceasta perioada a vietii...nu ne putem aminti cum am invatat sa mergem, sa vorbim...desi capacitatea de stocare a informatiilor la acea varsta frageda este uimitoare, totusi amintiri nu ne raman. 
           Primele noastre amintiri incep cel mult cu varsta de 2 ani (eu personal nu am amintiri atat de indepartate, dar din cate am auzit sau am citit exista persoane care au vagi amintiri de la varsta de 2 ani si ceva). Cuvintele le invatam insa mai devreme, insa putine reusim sa rostim. Apoi treptat formam propozitii si mai tarziu, vorbirea devine coerenta, invatam sa ne exprimam tot mai bine, ne perfectionam in folosirea cuvintelor.
           La varsta adulta, in functie de interesul acordat imbunatatirii vocabularului, detinem posibilitati infinite de exprimare...si totusi intotdeauna mai avem ceva de invatat...nu de putine ori mi se intampla ca, in timp ce citesc o carte, sa intalnesc cuvinte al caror sens sa nu il cunosc sau sa nu il stapanesc prea bine. Desi de multe ori, intelesul sau poate fi desprins din context, constat surprinsa ca nu cunosc in totalitate bogatul vocabular al limbii romane (nu includ aici termenii de specialitate, pe care nu ar fi obligatoriu sa ii cunosc) si totodata ma bucur ca, prin fiecare carte citita, mai invat ceva, imi imbunatatesc modul de exprimare. 
           Si totusi, cuvintele nu sunt singurele mijloace de exprimare...gesturile pot comunica si ele diverse stari... intre persoane ce se cunosc foarte bine, chiar si privirile sunt pline de intelesuri. Dar tot ceea ce transmitem prin gesturi sau priviri, in mintea celuilalt este tradus in cuvinte nerostite...cuvantul constituie, asadar, baza a tot ceea ce inseamna comunicare, verbala sau non-verbala. Viata noastra ar fi atat de seaca fara cuvinte, tot ceea ce simtim ar ramane inchis in carapacea sufletului nostru...de multe ori, cuvintele aduc senzatia de eliberare a focului, a zbuciumului nostru interior. Cand scoatem cuvintele din acea carapace, insufletindu-ne ideile, gandurile sau sentimentele ne simtim mai usori, mai liberi...fie ca interlocutorul e o persoana, fie ca e doar o coala de hartie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...