vineri, 10 iunie 2011

Dezordine printre amintiri si maruntisuri

Vi s-a intamplat vreodata sa va vina sa aruncati pur si simplu diverse lucruri care ocupa spatiul degeaba in casa? Mie da, numai ca asta nu a rezolvat problema spatiului, caci imediat ce ma apucam, sfarseam prin a pastra cam 90 % din ceea ce intentionam sa arunc. Luandu-le pe fiecare in parte, nu ma indur nici de ala, nici de celalalt, mi se intampla sa pastrez si ambalaje de la ceva cumparat in cine stie ce imprejurare...sa nu mai spun ca mai am si bonuri pastrate ca amintire. Asta pe langa obiecte mai mult sau mai putin utile.  Problema e ca nu am spatiu de depozitare, in speta o biblioteca sau alt fel de mobilier cu sertare sau rafturi, unde sa zaca spre aducere aminte si in consecinta ma impiedic mereu de ele, mai ales de cand fiica-mea ajunge sa intinda mana la ele. Nu mai am unde sa le ridic mai sus. Si ajung in pragul isteriei ori de cate ori trebuie sa adun (de cateva ori pe zi) diverse lucruri si lucrusoare. Stiu ca problema e si la mine....desi multe din lucruri nu le folosesc decat rar sau deloc, nici nu reusesc sa imi calc pe inima sa le arunc...ma calmez prea repede si le asez iar si iar, ca in legenda mesterului Manole. Acord prea multa valoare sentimentala unor nimicuri si uit ca pentru amintiri exista memorie...poate nu am suficienta incredere in ea...multe detalii se pierd pe parcurs, dar daca ma uit pe un bon de cumparaturi de exemplu, pot vedea cu ochii mintii cum in data de eram in cutare magazin cumparand napolitane cu ciocolata sau gratarul mobil pentru iesiri la iarba verde sau la padure, sau cand ne beam cafeaua la Bricostore descoperindu-ne urme de vopsea pe haine sau pe corp...chestii marunte, marturii palpabile a unor frumoase clipe din trecut...si uite asa se aduna nimicuri peste nimicuri, lucruri care nu mai au o intrebuintare efectiva...baterii descarcate pe care nu le arunc la gunoi in ideea ca le voi lua sa le duc intr-un loc special de colectare...ceea ce nu se intampla niciodata...prospecte de medicamente pe care le gasesc oricum pe google...cred ca se impune sa-mi fac putina ordine in creier si apoi in lucruri.

Un comentariu:

  1. Si io strang, strang, strang... Pana cand ne apucam sa aruncam intr-o mare campanie de aruncat, si atunci se face curat!

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...