joi, 16 iunie 2011

O carte eleganta

E prima carte in coperta cartonata pe care o citesc in ultima perioada. Ultima de acest gen o citisem cu vreo 6-7 ani in urma...suficient cat sa mi se stearga din memorie senzatiile, cel putin temporar...are paginile de un alb imaculat, iar literele dau un contrast perfect...nu o pot tine in orice pozitie, copertile cartonate presupun un anume ritual in timpul lecturii, ceea ce face savoarea desavarsita. Intorc fiecare pagina cu o grija impusa parca de aspectul impecabil al cartii...nu ca pe restul le-as trata mai grosolan, dar pe aceasta nu o pot tine deasupra capului cand sunt intinsa, nu se muleaza in pozitiile cele mai comode...cere o lectura eleganta si parca grija mea de a nu avea cumva mainile catusi de putin murdare e mai crescuta ca de obicei. 



Semnul de carte, un snur incorporat, intregeste aspectul acesta atat de rafinat...in contrast, alaturi am cartea din care imi pregatesc disertatia...se vede ca e foita saraca, iar paginile sunt subliniate din loc in loc, in pasaje mai lungi sau mai scurte...nu, aceasta carte nu e eleganta...Cea in coperti cartonate nici nu pare ca m-as fi atins de ea, nicio pagina nu pastreaza urmele trecerii mele pe acolo. Imi incanta si mintea, dar si simturile...caci acord atentie nu doar actiunii, ci si infatisarii cartii. O carte eleganta, desi asocierea dintre acest termen si subiectul cartii nu denota prea multa compatibilitate...o experienta plina de rafinament, de care incerc sa am parte cat mai des...insa e nevoie de o anumita pregatire, nu o pot citi oricum, oricand...cel mai bine se asorteaza cu o banca ingrijita, asezata intre tufe de trandafiri...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...