vineri, 24 iunie 2011

Week-end, week-end, week-end! (ce titlu de week-end sa mai pun? ca am cam epuizat variantele :))) )

Ne asteapta un week-end cu ploi si cu vreme ceva mai rece, cel putin asa am tot auzit pe la meteo, in rarele momente cand reusesc sa imi arunc privirea in tv. De la o vreme sunt atat de ocupata, ca nici la telefon nu am timp sa vorbesc…si nu, nu e din cauza masterului, pe  care trebuie sa-l aman pana in iarna din motive pe care nu le-am cunoscut inainte de a ma apuca de lucru. Pur si simplu eu sunt mereu pe fuga, mereu am ceva de facut…nu vedeti? ca nici articole nu am mai scris prea multe sau prea lungi. N-as putea detalia ce anume ma tine ocupata atat de mult…Doamne, cat de ciudat imi suna cuvantul! Nu vi se intampla niciodata sa va uitati la un cuvant sau sa il rostiti si sa va sune ciudat, fara sens, de parca ar fi din alta limba, si nu ma refer la cine stie ce neologism, ci la cuvinte uzuale. Mie mi se intampla uneori, chiar si cu numele meu.
Azi ar trebui sa fiu relaxata…si nu sunt…si nici zilele ce urmeaza nu cred ca voi fi. Uneori starea de incordare nu poate fi inlaturata atat de usor. Cel putin nu pana se rezolva problema ce a generat-o…si eu asta astept acum, o rezolvare…o astept din cer, probabil, caci nu-mi sta mie in putere sa o gasesc. Stiti cum e sa te simti legat de maini si de picioare, sa stii ca nu poti face nimic pentru a rezolva ceea ce te afecteaza? Probabil ca da, caci sunt chestiuni inerente traiului de zi cu zi…ceva de genul “se mai intampla” si stiu ca pana la urma va trece, trebuie doar sa am rabdare sa treaca.
Nu prea mi-a placut saptamana asta ce tocmai intra in faza sa finala, n-a fost una marcata de evenimente deosebite, a fost si foarte cald si nu am avut alternativa de iesire decat in parc, nu m-am mai incumetat la expeditii de recunoastere in diferite zone. Si de cate ori ma gandesc la asta, imi amintesc si faptul ca nu am cu ce sa fac fotografii si bineinteles ca ma umplu de regrete. Parca fara fotografii, locurile sau momentele se pierd in valtoare, in amalgamul mintii mele. Si eu as vrea sa ramana cumva imortalizate, altfel decat sub forma de amintiri mentale.
Va las acum…ma intorc la pranz…trebuie sa plimb copilul acum, cat inca nu ne dezintegram din cauza caldurii.
Si chiar daca va mai scriu si mai tarziu, profit acum de ocazie sa va urez un sfarsit de saptamana cat mai placut, oriunde ati fi!

2 comentarii:

  1. Isus spune: "Nu va ingrijiti de ziua de maine. Ingrijiti-va de sufletul vostru, caci atunci Tatal se va ingriji de ziua voastra de maine!" (aproximativ). Deci - cea mai buna solutie tot undeva in cer se afla.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...