joi, 16 iunie 2011

„Lasa fata cartile, ca te prostesti!”

Azi ies din scara si ma indrept spre oficiul postal sa-mi platesc rata, ca apoi sa ma indrept spre parc si, printre altele, spre libraria din apropierea parcului. In fata blocului, era vecina cu nepotica, cea cu care se joaca fiica-mea cand iesim in fata blocului. Eu, stiind ca, daca e sa merg cu ea in parc, ajung cu o ora mai tarziu acasa decat trebuie, ca aia nu se mai da plecata, imi gasesc repede o scuza, inventez un traseu pe care trebuie sa il urmez cu diferite treburi, doar-doar nu se va tine dupa mine. Ii zic ca merg pana in Piata Victoriei si apoi la o librarie sa imi iau niste carti, la care ea de colo ma ia la misto: „Lasa fata cartile, ca te prostesti!” Sa mai mentionez ca femeia e trecuta cred de 60 de ani, dar atat o duce mintea...cartile te prostesc...ceea ce inseamna ca, daca nu citesti, te destepti, nu? 



Evident, s-a oferit sa mearga cu mine, timp in care se tot plangea ca o dor picioarele...pai cine a pus-o sa mearga, daca stia ca o dor picioarele? Am avut insa ghinion si libraria era inchisa...ca sa nu mai zic ca, pe drum, s-a oprit de vreo 5-6 ori, intalnindu-se cu diverse persoane, incat eu fierbeam, caci era vorba de timpul meu.  Bineinteles ca si-a mai exprimat de vreo cateva ori nedumerirea legata de cartile mele, pentru unii a citi altceva decat tabloide inseamna pierdere de timp, ba chiar prostie. Cu prima ocazie cand o voi vedea ca-si cumpara un Story sau Spy sau mai stiu eu cum se numesc revistele alea de acest gen, ii voi da si eu o replica asemanatoare, desi ma indoiesc ca o va atinge. De fapt, unor astfel de persoane mai bine nu-ti bati capul sa le explici, sunt fericite in ignoranta lor si n-are sens sa le-o tulburi.

7 comentarii:

  1. are poze cartile tale ?
    are despre iri si moni si pepe ?
    are cu florin salam ?

    „Lasa fata cartile, ca te prostesti!” :))))

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe vremea in care faceam piata pe jos, cand ne intorceam cu sacosele pline, Lacramioara (sotia mea) se intalnea cu diverse persoane pe drum. Eu, cand ma intalneam cu ai mei cunoscuti - nu stateam de vorba, insa, asa cum sunt femeile, se lungeau la discutii pana credeam ca mor. Atat fizic cat si de ciuda, caci eu stateam cu sacosele in maini 10 - 30 minute, crezand ca vor termina de povestit din moment in moment. Asta pana intr-o zi in care, furios, chiar la inceputul discutiei, i-am intins sacosele grele si i-am spus: "daca stai de vorba, tine-le tu!". Ea nu-si dadea seama cum trece timpul, insa de atunci nu s-a mai oprit niciodata mai mult de 1 minut.
    Despre citit, fara sa fiu de acord cu vecina ta, pot spune ca lumea cartilor este, totusi, o lume ireala (sau cel putin o carte reprezinta punctul de vedere al autorului). Exagerarea nu e indicata, insa tu ai si contact cu lumea reala, caci circuli mult. Deci nu cred ca esti in pericol de a trai "cu capul in nori".

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Mircea Vladut: Asa e, in carti intri in contact cu o lume ireala, insa nu trebuie ca acea lume sa devina singura in care traiesti. Ceea ce la mine, ai ghicit, nu e cazul. Atitudinea vecinei mele a fost mai mult de genul " n-ai altceva mai bun de facut decat sa citesti?". Macar de-ar fi fost in sensul indicat de tine, ar fi insemnat ca gandeste...dar nu, a fost ceva de respingere a oricaror activitati intelectuale.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ti-ai dat tu singura raspunsul in ultimele proppozitii ale postarii tale. Sunt unii care merita si apreciaza faptul ca te cobori la nivelul lor, dar multi din pacate nu inteleg asta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie nu mi se pare a fi deloc un sfat rau in sine (indiferent de care a fost motivatia vecinei cand ti-a dat replica). Si daca in partea cu irealitatea "nu e cazul", celelalte interpretari posibile ar trebui totusi sa-ti dea de gandit.
    Intr-o conceptie superficiala, cititul este un lucru pozitiv incontestabil. Dar daca iei in calcul si persoana si obiectul, nu doar actiunea, s-ar putea ca lucrurile sa stea total altfel. Vazand asa lucrurile, cele doua afirmatii capata sens:
    - lasa cartile ca te prostesti (obiectul): daca citesti carti slabe, de un autor cu o judecata nepotrivita cititorului si mediului in care traieste el, s-ar putea ca influenta lecturilor asupra ta sa nu fie tocmai benefica;
    - n-ai altceva mai bun de facut decat sa citesti (persoana): cand n-ai ce pune pe masa, nici a citi cea mai buna carte de filozofie nu e ceva prioritar (cu atat mai putin pe doamna Olguta Brasoveanu); a te vedea ca mai si investesti in citit (bani pe carti) si esti chiar mandra de asta, ma ingrijoreaza si mai tare.

    Echilibrul e necesar de cele mai multe ori. Cand balanta se inclina ingrijorator, astfel de interventii sunt de apreciat. Si probabil nu sunt singura persoana din viata non-virtuala care gandeste asa.

    Ca un rezumat: e bine sa citesti, e foarte frumos pentru o mamica sa citeasca in timpul de concediu maternal (in loc sa piarda vremea la TV sau pe net de exemplu) dar iti trebuie ceva chibzuinta - poate o selectie mai buna a cartilor (nu judec ce nu cunosc, dar mie imi pare ca citesti literatura proasta, de duzina), in mod sigur o triere si o utilizare mai eficienta si realista a timpului (as fi apreciat ca in loc sa citesti zeci de carti pe care, exagerand, doar tu si familia autorului le-ati deschis sa fi stiut ca in maternal ai fi lucrat la dizertatie si ai fi invatat pentru INM -> tot carti erau si alea) si ceva mai multa atentie cu banii (exista biblioteci).

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Sevi: N-ar trebui sa fac polemici familiale aici, dar daca ma provoci, nu am de ales si oricum, cu greu s-ar ivi ocazia sa vorbim personal.
    1.daca tie nu-ti place ceva, nu inseamna ca automat el nu este de calitate.
    2.ai pocit numele unei scriitoare care, ca personalitate, se ridica mult peste valoarea ta, a mea sau a oricui de aici, si cred ca sunt si ceilalti de acord.
    3.habar nu ai ce fel de carti citesc, probabil iti imaginezi ca citesc ceva gen Sandra Brown sau mai stiu eu ce romane siropoase, si totusi judeci.
    4.in viata trebuie sa mai faci si lucruri din placere, or cartile de specialitate nu intra in categoria lucrurilor de placere. Cand ai un copil de crescut, ceea ce tu nu ai si nu stii ce stres presupune, ai nevoie si de activitati pe care le faci de placere, care sa iti relaxeze psihicul, ca sa nu o iei razna. Drept dovada, ultimele luni in care am lucrat pentru master, au creat un dezechilibru pe care il resimt si fizic si psihic. Ceea ce ti-ar fi placut tie sa stii ca fac, m-ar fi solicitat peste limite, dar e inutil sa explic asta cuiva care nu poate empatiza cu situatia.
    5.prea multe lucruri facute din obligatie inseamna sa nu mai traiesti pentru tine. Tu, ca un domn inginer, esti cam departe de latura sentimentala a lucrurilor, gandesti prea logic si nici asta nu e bine…decat strict pentru confortul material. Or viata nu inseamna doar asta…te-ai intrebat vreodata ce iti doresti cu adevarat sa faci? nu pentru ca asa trebuie, ci pentru ca asa simti…Tu gasesti inutile placerile mele pentru ca ele nu aduc bani sau alte rezultate palpabile. Dar oare acele rezultate palpabile sunt totul in viata? Pentru mine nu.
    6.incearca sa vezi si dincolo de ratiune, caci viata nu e facuta doar din ea…satisfactiile sufletesti sunt mult mai importante, chiar daca ele nu te hranesc fizic.
    7.nu am de ce sa justific pe ce imi cheltui banii si nici nu mi se pare condamnabil modul in care o fac…oare toti banii trebuie sa se duca pe nevoile trupului? Ceea ce pare sau este irational inseamna ca este neaparat gresit?
    8.subiectul legat de profesie e prea amplu dar totusi, ma rezum la a afirma ca, in domeniul in care m-am pregatit, ai nevoie de mai mult decat cunostinte teoretice, ci mai degraba de alt gen de cunostinte si mai ales de capital pentru a intra in sistem…un sistem bolnav de altfel.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu stiu daca te prostesti citind, dar e posibil sa te destepti ne-citind. Nea' Base a citit numai etichete de Chivas 12 ani si Ballantines si iote-l presedinte!
    Ba, stai ca l-a inceput pe Cartarascu acuma la batranete...
    Unde ai rata de-o platesti la Posta?

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...